- namestnic
- naméstnic s. m., pl. naméstniciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnaméstnic1, naméstnici, s.m. (înv.) locţiitor sau reprezentant al unui funcţionar într-o funcţie importantă (laică sau bisericească); mandatar.Trimis de blaurb, 19.07.2006. Sursa: DARnaméstnic2, -ă, adj. (înv.) 1. de rang inferior, subordonat. 2. care se comportă necivilizat; brutal, bădăran, grosolan.Trimis de blaurb, 19.07.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.