- namesnic
- NAMÉSNIC, namesnici, s.m. (înv.) Locţiitor sau reprezentant al unui funcţionar într-o funcţie importantă (laică sau bisericească). – Din sl. namĕstĕnikŭ.Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
nămestie — năméstie ( ii), s.f. – Subordonare, oportunitate. – var. nemestie. sl. namĕstije, din mjesto loc (Cihac, II, 209; Berneker, II, 52). – Der. nămestenie, s.f. (accesoriu), cf. sb. namestenie instalaţie (Scriban); namesnic (var. namestnic,… … Dicționar Român