nacrit

NACRÍT s.n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare şi se întrebuinţează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



nacrít s. n. (sil. -crit), art. nacrítul

Trimis de siveco, 28.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



NACRÍT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei şi în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



NACRÍT s.n. (geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].

Trimis de LauraGellner, 16.11.2006. Sursa: DN



NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN