- mărginuţă
- MĂRGINÚŢĂ, mărginuţe, s.f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uţă.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂRGINÚŢĂ s. (reg.) mărgioară.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemărginúţă s. f., g.-d. art. mărginúţei; pl. mărginúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.