- mămăligă
- MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s.f. Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrişcă etc.) fiartă în apă. ♢ expr. (fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situaţie dificilă, neplăcută; a o păţi; a da greş. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie şi de iniţiativă. [var.: (reg.) mălígă s.f.] – Et.nec.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂMĂLÍGĂ s. (Transilv., Ban., Bucov. şi nordul Mold.) coleaşă, (Ban. şi Transilv.) mandră, (Maram., nordul Transilv. şi Ban.) tocană, (înv.) mălată, polentă. (mămăligă cu brânză.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemămălígă s. f., g.-d. art. mămălígii; pl. mămălígiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂMĂLÍ//GĂ mămăligăgi f. 1) Produs alimentar preparat din făină de porumb, fiartă în apă şi mestecată. ♢ A pune de mămăligă a pune apă în ceaun pentru a face mămăliga. A o pune de mămăligă a nimeri într-o situaţie neplăcută; a o păţi. 2) fig. depr. Om moale, lipsit de iniţiativă. [G.-D. mămăligii] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmămălígă (mămălígi), s.f. – 1. Terci sau pastă de făină de porumb fiartă, formează baza alimentaţiei ţăranului în majoritatea regiunilor ţării, înlocuind pîinea. – 2. Prostănac. – var. (munt.) măligă. – Mr. mumalig. Creaţie expresivă, bazată pe consonanţa mama "hrană" (p. Papahagi, Notiţe, 31; Capidan, Dacor., VII, 131; cf. Graur, BL, IV, 97), cf. mamă şi mr. mamă "terci pentru copii", sau, mai probabil, pe lat. mamilla cu suf. diminutival -ică sau -igă. Apare în toate idiomurile balcanice: tc. mamaliga, ngr. μαμαλίνγα, alb. mamalingë, mag. mamaliga, bg. mamaliga, sb., cr. mamaljuga, rut. mamalyg, cuvinte explicabile suficient prin rom. Fără îndoială, s-a semnalat ca sursă pentru rom. ven. melega "hrişcă" (Cihac, II, 185; Meyer, Türk. St., I, 2), der. care nu pare probabilă. cf. mălai, mămăruţă. Der. mămăligar, s.m. (ţăran; nătîng; valah); mămăligos, adj. (moale, răscopt). Pentru împrumuturi străine, cf. Miklosich, Wander., 17; Miklosich, Fremdw., 108; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 15; Weigand, Jb., XVIII, 365; Capidan, Raporturile, 225, 232; Vasmer, II, 93. – Der. neol. mamelă, s.f. (ţîţă), din fr. mamelle; mamifer, s.n., din fr. mammifere; mamelon, s.n. (sfîrc), din fr. mamelon.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
