măiestru — MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieştri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră =… … Dicționar Român
mãiéstru — adj. m., pl. mãiéştri; f. sg. mãiástrã, pl. mãiéstre … Romanian orthography
complota — COMPLOTÁ, complotéz, vb. I. intranz. A urzi un complot. – Din fr. comploter. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPLOTÁ vb. a conjura, a conspira, a unelti, (înv.) a intriga, a maşina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (fig.) a… … Dicționar Român
meşteşugi — MEŞTEŞUGÍ, meşteşugesc, vb. IV. tranz. (fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ tranz. şi intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meşteşug. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
măiestrie — MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s.f. 1. Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. ♢ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârşirii unei opere literare sau de artă. 2. (înv.;… … Dicționar Român
măiestrit — MĂIESTRÍT, Ă, măiestriţi, te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meşteşug, cu artă; p.ext. frumos, minunat, desăvârşit. 2. măiestru (1). [pr.: mă ies ] – v. Măiestri. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂIESTRÍT adj. v. artistic … Dicționar Român
