- măduvă
- MẮDUVĂ s.f. 1. Substanţă moale, de culoare gălbuie sau roşie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui şi a ţesutului osos. ♢ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiţionate somatice şi vegetative medulare; rahis. ♢ loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul fiinţei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. fig. (Rar) Partea esenţială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esenţă, miez. – lat. medulla.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂDUVĂ s. 1. (anat.) măduva spinării = rahis. 2. (bot.) inimă. (măduvă a tulpinii unui copac.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMĂDUVĂ s. v. esenţă, fond, materie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemăduvă s. f., g.-d. art. măduveiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMẮDUV//Ă măduvăe f. 1) anat. Substanţă moale care se află în cavităţile oaselor (la vertebrate şi la om). măduvăa spinării. ♢ Până în (sau la) măduvăa oaselor până în adâncul sufletului, al fiinţei; la maximum. 2) Substanţă vegetală moale din interiorul tulpinilor şi rădăcinilor unor plante. /<lat. medullaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmădúvă s.f. – Miez, esenţă. – var. (Trans., Banat) mădu(h)ă. Mr. măduă, megl. miduă. lat. medŭlla (Puşcariu 1013; Candrea-Dens., 1114; REW 5463), cf. it. midolla, v. fr. meolle, (fr. moelle), prov. mezola, sp. meollo, port. miola. Pentru fonetism (măduă, cu suprimarea hiatului prin intermediul lui ν), cf. văduvă. – Der. măduvos, adj. (care are multă măduvă).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.