- mârli
- MÂRLÍ, pers. 3 mârleşte, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (pop.; despre berbeci şi oi) A (se) împreuna. – Din scr. mrljati.Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX '98mârlí vb., ind. prez. 3 sg. mârléşte, imperf. 3 sg. mârleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mârleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmîrlí (-lésc, mârlít), vb. refl. – A se împreuna, a se împerechea (numai despre oi şi capre). – Mr. mîrlire, megl. mărles, mărliri. bg. mărlja (Conev 57; Candrea; Capidan, Dacor., V, 473), cf. slov. mrlit (Bogrea, Dacor., IV, 832). Ideea de la un lat. *mellῑre, în loc de *agnellῑre (Lambrior 107; Philippide, Principii, 147) este imposibilă, ca şi cea de la un sl. mrŭkati (Miklosich, Slaw. Elem., 30). – Der. mîrlaci, s.m. (berbec de sămînţă), din bg. mărlač (Conev 57); mîrlan, s.m. (dobitoc, grosolan, necioplit) pe care Giuglea, LL, I, 166, îl pune în legătură în mod echivoc cu lat. mās şi sp. maroń, cf. bg. mîrlenie "copulaţie" (după Scriban, de la mîr, cu sensul de "persoană care bodogăneşte"); mîrlit, s.n. (copulaţie a oii sau a caprei); mîrliţă, s.f. (oaie aptă de împerechere).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.