mânătură

MÂNĂTÚRĂ, mânături, s.f. (În credinţele populare) Farmec, vrajă; p.ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [var.: mâitúră s.f.] – Mână + suf. -ătură.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



mânătúră s. f., g.-d. art. mânătúrii; pl. mânătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic