- mântuitură
- MÂNTUITÚRĂ s. v. izbăvire, mântuire, salvare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
mântuire — MÂNTUÍRE, mântuiri, s.f. Acţiunea de a (se) mântui şi rezultatul ei; mântuinţă. [pr.: tu i ] – v. mântui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂNTUÍRE s. (bis.) izbăvire, salvare, (livr.) redemp ţiune, (înv.) mântuinţă, mântuitură … Dicționar Român