amuş — AMÚŞ, amuşuri, s.n. (reg.) Groapă cu apă şi var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 amúş s. n., pl. amúşe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic AMÚŞ,… … Dicționar Român
dubit — DUBÍT, Ă, dubiţi, te, adj. (reg.) 1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. – v. dubi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUBÍT adj. v. argăsit, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
argăsi — ARGĂSÍ, argăsesc, vb. IV. tranz. A prelucra pieile şi blănurile cu un amestec de substanţe, pentru a le face trainice, impermeabile, flexibile; a cruşi, a încruşi, a tăbăci. – Din ngr. árgasa (aor. al lui argázo). Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
cenuşe — cenúşe s.f. – 1. Reziduu rămas după arderea unui corp. – 2. Pulbere, praf, nimic. – Mr. ţinuşă, megl. ţănuşă, , istr. ţeruşe. lat. cinus, vulg. cinus (neutr., acuz. cinus), prin intermediul unui der. colectiv *cĭnusĭa (Densusianu, Hlr., 138;… … Dicționar Român
tăbăcire — TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s.f. Acţiunea de a tăbăci şi rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – v. tăbăci. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TĂBĂCÍRE s. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcit,… … Dicționar Român
argăsitor — ARGĂSITÓR, OÁRE, argăsitori, oare, adj., s.m. şi f. (Muncitor) care argăseşte. – Argăsi + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARGĂSITÓR s., adj. 1. s. v. tăbăcar. 2. adj … Dicționar Român
croşit — CROŞÍT adj. v. argăsit, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cruşeală — CRUŞEÁLĂ s.f. (reg.) Argăseală. – Cruşi + suf. eală. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRUŞEÁLĂ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cruşeálă s. f., g. d … Dicționar Român
cruşire — CRUŞÍRE s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cruşit — CRUŞÍT, Ă, cruşiţi, te, adj. (reg.) 1. (Despre pielea unui animal) Argăsit. 2. Înroşit; p. ext. pătat (cu sânge). – v. cruşi. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
