mângâia

MÂNGÂIÁ, mấngâi, vb. I. 1. tranz. A atinge (pe cineva) uşor (şi repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (ir.) A lovi, a bate. 2. tranz. şi refl. A căuta să(-şi) aline sau a(-şi) alina mâhnirea, durerea, suferinţa etc.; a (se) consola, a (se) încuraja. 3. tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. [pr.: -gâ-ia] – lat. *manganeare.

Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX '98



MÂNGÂIÁ vb. 1. a alinta, a dezmierda, (pop. şi fam.) a giugiuli, (pop.) a drăgosti, (reg.) a adia, a guguli, a mădări, a milui, a nineri, (prin Ban. şi Transilv.) a băia, (înv.) a măguli. (Îl mângâia cu duioşie pe obraz.) 2. v. consola. 3. v. bucura.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MÂNGÂIÁ vb. v. alina, atinge, bate, calma, domoli, îmbărbăta, îmblânzi, încuraja, îndemna, îndruma, însufleţi, învăţa, linişti, lovi, potoli, povăţui, sfătui, stimula, susţine, tempera, uşura.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mângâiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. mângâi, 3 sg. şi pl. mângâie, 1 pl. mângâiém; ger. mângâínd

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MÂNGÂIÁ mângâi tranz. 1) (mai ales copii) A netezi uşor cu palma în semn de afecţiune; a dezmierda; a alinta. 2) A alina cu vorbe pline de afecţiune durerea, mâhnirea, suferinţele etc.; a consola. 3) fig. fam. A lovi cu putere şi brutalitate; a bate. 4) fig. A umple de bucurie şi admiraţie; a fermeca; a încânta; a vrăji; a fascina. Peisajul îţi mângâie privirea. /<lat. manganeare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE MÂNGÂIÁ mă mângâi intranz. A face schimb de mângâieri (concomitent); a se drăgosti. /<lat. manganeare

Trimis de siveco, 24.04.2008. Sursa: NODEX



mîngîiá (mấngâi, mângâiát), vb. – 1. A consola, a încuraja. – 2. A dezmierda, a alinta. gr. μαγγανεύω "a folosi băuturi fermentate", probabil prin intermediul unui lat. *manganiāre (Cihac, Principii, 146; Şeineanu, Semasiol., 13; Murnu, 34; Candrea-Dens., 1131; Diculescu, Elementele, 474; Rohlfs, EWUG 1291; REW 5297; Rosetti, II, 68), cf. calabr. manganῑare "a sparge, a toci". Der. din sl. mąžati sę "a se consola" (Cihac, II, 197), nu e posibilă. Cuvînt de uz genral, afară de Trans. de n. (ALR, I, 235). Der. mîngîiere, s.f. (dezmierdare; consolare); mîngîietor, adj. (care mîngâie, consolează); mîngîios, adj. (consolator; delicat, afectuos); nemîngîiat, adj. (neconsolat); mîngănietură, s.f. (consolare), înv., apare în Palia de la 1581.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER