- mâner
- MÂNÉR, mânere, s.n. Parte a unui obiect care permite apucarea (şi manevrarea) acestuia cu mâna. – Mână + suf. -ar.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MÂNÉR s. 1. v. toartă. 2. (pop.) mănuşă. (mâner al unei unelte.) 3. v. coadă. 4. v. plăsea. 5. v. braţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMÂNÉR s. v. cocârlă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemânér s. n., pl. mânéreTrimis de siveco, 03.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficMÂNÉR mânere n. Parte a unui obiect (uşă, vas, instrument, unealtă etc.) de care se apucă sau se ţine cu mâna. /mână + suf. mânerarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmîner (mânére), s.n. – Toartă. – Mr. mîneare, megl. mănar. De la mână, cu suf. -er, sau, mai puţin probabil din lat. manuarius (REW 5332).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.