mândrişor

MÂNDRIŞÓR, -OÁRĂ, mândrişori, -oare, s.m. şi f. (pop.) Mândruţ. – Mândru + suf. -işor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



mândrişór s. m., pl. mândrişóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic