- mâlc
- MÂLC adv. (pop. şi fam.; în expr.) A tăcea mâlc = a nu spune nici un cuvânt, a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. – Din mâlci (derivat regresiv).Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98mâlc adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÂLC adv. : A tăcea mâlc a nu spune nici o vorbă; a tăcea chitic. /v. a mâlciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmîlc interj. – Pst! Tăcere! (întăreşte ideea de tăcere). – var. mîrc, mîlcă, mîrcă. sl. (bg.) mlŭkŭ. – Der. molc, adj. (tăcut); molcom (var mîlcom, mulcom, mîlcum, molcum, cu der., mr. mălcum), adv. (fără a crîcni, fără a zice pîs; adj., tăcut), din sl. mlŭkomŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 200); molcomi, vb. (a linişti; refl., a tăcea); molcomiş, adv. (pe tăcute); molcumitor, adj. (liniştitor); mîlcomişare, s.f. (înv., liniştire, calm); mîlci, vb. (a tăcea; a-şi muşca limba, a amuţi; a trage pe sfoară), din sl. mlŭčati "a tăcea", cf. sb. mučati, bg. mălči (Cihac, II, 200; Conev 96), rus. molčatĭ.Trimis de blaurb, 17.04.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.