- muştar
- MUŞTÁR s.m., s.n. 1. s.m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene şi cu seminţe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. s.n. p. restr. Sămânţa muştarului (1), întrebuinţată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. s.n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obţinut prin prelucrarea seminţelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ♢ expr. (fam.) A-i sări (cuiva) muştarul = a se înfuria, a se supăra. – Din magh. mustár.Trimis de ana_zecheru, 18.05.2004. Sursa: DEX '98muştár (plantă) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmuştár (condiment) s. n., (sorturi) pl. muştáruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUŞTÁR n. 1) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu tulpina ramificată, cu flori galbene şi seminţe mici, rotunde, roşiatice. muştar alb. muştar negru. 2) Seminţele acestei plante, folosite în alimentaţie şi în medicină. 3) Pastă de culoare galbenă-verzuie preparată din aceste seminţe şi folosită în alimentaţie în calitate de condiment. ♢ A-i sări cuiva muştarul a fi cuprins de mânie; a se enerva. /<ung. muştárTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmuştár s.m. – 1. Plantă (Sinapis alba, Sinalis nigra). – 2. Condiment şi seminţe de muştar. Mag. mustár (Tiktin; Gáldi, Dict., 94). Der. din rus. muštarda (Sanzewitsch 205) nu este probabilă. – Der. muştarniţă, s.f. (recipient pentru muştar).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.