mură

MÚRĂ¹, mure, s.f. Fructul comestibil, negru şi lucios, al murului¹. ♢ expr. Mură-n gură = lucru (obţinut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata. – lat. mora (pluralul, devenit sg., al lui morum "mură").

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MÚRĂ², mure, s.f. (reg.; mai ales la pl.) Glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale. – cf. alb. m u l l ë .

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MÚRĂ³, mure, s.f. Parâmă folosită pentru a trage spre proră colţurile inferioare ale velelor pătrate. – Din it. mura.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MÚRĂ s. (bot.) (reg.) pomiţă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



MÚRĂ s. v. dudă, pipotă, rânză, saramură, stomac măcinător.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



múră (glandă, fruct, parâmă) s. f., g.-d. art. múrei; pl. múre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MÚR//Ă murăe f. Fructul murului. ♢ Mura-n-gură ceva obţinut fără osteneală, de-a gata. /< lat. mora

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MÚRĂ s.f. (mar.) 1. Manevră curentă prin care colţul de jos al unei vele se întinde spre proră. 2. Expresie folosită pentru a arăta poziţia velierului în raport cu vântul. [< it. mura].

Trimis de LauraGellner, 17.06.2005. Sursa: DN



múră² s.f. sg. (reg.) saramură în care se pune varza la acrit pentru iarnă.

Trimis de blaurb, 17.07.2006. Sursa: DAR



MÚRĂ s. f. (mar.) 1. parâmă care fixează colţul de vânt al unei vele (la velierele mari). 2. parâmă care întinde spre pupă colţul de jos al velei. o mură la tribord (sau la babord) = poziţie a unui velier care primeşte vântul din tribord (babord). (< it. mura)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN