mur

MUR¹, muri, s.m. Nume dat mai multor specii de arbuşti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele şi cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – lat. morus.

Trimis de ana_zecheru, 25.05.2004. Sursa: DEX '98



MUR², muri, s.m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MUR s. (bot.; Rubus) (înv. şi reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



MUR s. v. dud, zid.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mur (arbust, zid) s. m., pl. muri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MUR¹ muri m. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz şi cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MUR² muri m. înv. Element de construcţie executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro].

Trimis de LauraGellner, 15.11.2006. Sursa: DN



mur (múri), s.m. – Rug şi fruct al arbuştilor din specia Rubus. – Mr. mur. lat. mōrus (Puşcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Muşlea, Dacor., V, 619 şi VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul u ‹ o n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s.f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriş), s.n. (tufiş de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) şi ţig. sp. muri "frag" (Besses 111).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



mur (múri), s.m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moştenit în mr.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER