- muncitorime
- MUNCITORÍME s.f. Totalitatea muncitorilor (2); mulţime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98muncitoríme s. f., g.-d. art. muncitorímiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUNCITORÍM//E muncitorimei f. (colectiv de la muncitor) 1) Totalitate a muncitorilor. 2) Mulţime de muncitori. /muncitor + suf. muncitorimeimeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.