- muncitor
- MUNCITÓR, -OÁRE, muncitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care munceşte. (În concepţia marxistă) Clasa muncitoare = (în capitalism) proletariat; (în socialism) clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producţie, folosind direct mijloacele de producţie proprii maşinismului şi industriei moderne, şi care constituie forţa conducătoare a societăţii. ♦ p. ext. Harnic, activ, zelos. 2. s.m. şi f., adj. (Persoană) care ia parte nemijlocit în procesul obţinerii bunurilor materiale, la întreţinerea şi la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; p. gener. persoană care desfăşoară o muncă fizică (în industrie) (1). 3. adj., s.m. şi f. (înv.) Persoană care torturează, chinuieşte, căzneşte. – Munci + suf. -tor.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Muncitor ≠ leneş, trândav, trântorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMUNCITÓR s., adj. 1. s. lucrător, (înv.) uvrier. (muncitor într-o uzină.) 2. adj. v. harnic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemuncitór adj. m., s. m., pl. muncitóri; f. sg. şi pl. muncitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUNCIT//ÓR1 muncitoroáre (muncitoróri, muncitoroáre) m. şi f. Persoană care munceşte, producând bunuri materiale; lucrător. /a munci + suf. muncitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMUNCIT//ÓR2 muncitoroáre (muncitoróri, muncitoroáre) 1) Care munceşte. Om muncitor. Popor muncitor. 2) Care munceşte mult şi cu folos; harnic; vrednic. /a munci + suf. muncitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.