- argea
- ARGEÁ, argele, s.f. (pop.) 1. Război de ţesut. ♦ Nume dat celor două scânduri care unesc transversal extremităţile războiului de ţesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte şi de alta a unei plute pentru a ţine strânse lemnele care o compun. 2. Construcţie rudimentară de scânduri în care se aşază, vara, războiul de ţesut. 3. Boltă ori acoperiş al unei clădiri. – et. nec.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ARGEÁ s. v. cleşte, război, strajă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeargeá s. f., art. argeáua, g. -d. art. argélei; pl. argéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficargeá (argéle), s.f. – 1. Firidă, nişă, boltă. – 2. Încăpere făcută în partea sub nivelul solului, unde se păstrează războiul de ţesut şi lâna sau inul. Cuvînt foarte discutat, în care, în ce ne priveşte, vedem un cuvînt oriental, fie tc. arca "cutie", fie corespondentul său cuman sau tăt. (cf. DAR). Totuşi, conform unei tradiţii îndelungate în filologia românească, acest cuvînt provine dintr-un etimon autohton. Hasdeu, Col. Traian, 1873, 232, indica drept posibil un dacic *argilla, în timp ce în Etymologicum, 1577-9, se referea la gr. ἄργιλλα "casa subterană" sau la macedoneanul ἄργελλα "camera de baie". Ipoteza a fost adoptată de Densusianu, Filologie, 449 şi Hlr., 38; GS, VII, 86; de Philippide, Principii, 33 şi 148; de Iordan, Dift., 58; şi semnalată cu reţinere de DAR (cf. REW 636). La rîndul lor, Jokl, IF, XLIV, 13 şi Puşcariu, Lr., 257, consideră că cuvîntul macedonean reprezintă un prototip cimerian conservat şi în alb. ragëlia (cf. Philippide, II, 698, şi Rosetti, II, 108), Grégoire, Byzantion, XIV, 537, se referă la ngr. ἀργαλείος, şi pentru Lahovary 313, avem a face cu un cuvînt anterior fazei indoeurop. Cuvîntul tc. (pronunţat arğa) pare a fi explicaţia cea mai sigură, cel puţin din punctul de vedere al rom.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
