mucli

muclí, muclésc, vb. IV (reg. argotic) 1. în expr. a o mucli = a nu mai riposta, a tăcea. 2. a lovi peste cap (cu pumnii).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DAR



muclí (-lésc, -ít), vb. – 1. A abandona, a închina armele, a fi învins. – 2. A tăcea. ţig. muk-, part. muklo "a renunţa" (Graur 171; Juilland 169). Cuvînt de arg., ca şi der. mucles, interj. (tacă-ţi gura!) din ţig. muk les "las-o baltă". Se conjugă cu pron. neutru, a o mucli.

Trimis de blaurb, 08.05.2008. Sursa: DER