- mosc
- MOSC, (1) moşti, s.m., (2) moscuri, s.n. 1. s.m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. s.n. Substanţă cu miros pătrunzător şi plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se foloseşte în industria parfumurilor, în cosmetică şi în medicină. ♢ Mosc sintetic = substanţă chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. – Din ngr. móskos.Trimis de ana_zecheru, 01.06.2004. Sursa: DEX '98MOSC s. 1. (zool.; Moschus moschiferus) (rar) moscar. 2. (biol.) cabarga. (Miros de mosc.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMOSC adj. v. rus, rusesc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemosc (zool.) s. m., pl. moştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmosc (substanţă) s. n., pl. móscuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMOSC1 moşti m. Animal rumegător, de mărimea unei căprioare, fără coarne, cu caninii superiori foarte lungi. /<ngr. móskosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMOSC2 moscuri n. Substanţă secretată de o glandă a masculului moscului, utilizată în medicină şi în industria parfumurilor. /<ngr. móskosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmosc (móşti), s.m. – 1. Mamifer rumegător din Asia (Moschus moschiferus). – 2. Miros secretat de acest mamifer. – Mr. moscu. ngr. μόσϰος (Cihac, II, 677), din per. musk, cf. arab. al misk › sp. almizcle. – Der. moscuşor, s.m. (frăguliţă, Adoxa moschatellina).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.