mortificaţie

MORTIFICÁŢIE, mortificatii, s.f. 1. Distrugere a unui ţesut organic; necrozare. 2. (Rar) Chinuire, torturare; fig. (la pl.) neplăceri, vexaţiuni. – Din fr. mortification.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



mortificáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. mortificáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. mortificáţiei; pl. mortificáţii, art. mortificáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MORTIFICÁŢIE s.f. Mortificare. [gen. -iei, var. mortificaţiune s.f. / cf. fr. mortification].

Trimis de LauraGellner, 15.06.2005. Sursa: DN



MORTIFICÁŢIE s. f. mortificare. (< fr. mortification)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN