- morion
- MORIÓN, (1) morioane, s.n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă şi cu o creastă înălţată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarţ de culoare neagră sau bruna, utilizată ca piatră semipreţioasă la confecţionarea unor bijuterii. [pr.: -ri-on] – Din fr. morion.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98morión s. n. (sil. -ri-on), pl. morioáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMORIÓN s.m. (Ant.) Bufon ţinut în casele romane bogate pentru distracţia stăpânilor. [pron. -ri-on. / cf. fr. morion, lat. morio].Trimis de LauraGellner, 16.06.2005. Sursa: DNMORIÓN1 s.n. Cască, coif cu marginile răsfrânte în sus (specifică sec. XVI). [pron. -ri-on. / < fr. morion, sp. morrion].Trimis de LauraGellner, 15.06.2005. Sursa: DNMORIÓN2 s.n. Varietate de cuarţ de culoare brun-închis, folosită la confecţionarea bijuteriilor. [pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – creştetul capului].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNMORIÓN1 s. m. (ant.) bufon ţinut în casele romane bogate, pentru distracţia stăpânilor. (< fr. marion, lat. mario)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNMORIÓN2 s. n. 1. cască, coif cu marginile răsfrânte în sus. 2. varietate de cuarţ brun-închis, folosită la confecţionarea bijuteriilor. (< fr. morion)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.