- morfem
- MORFÉM, morfeme, s.n. (gram.) Element morfologic (afix, accent, desinenţă, alternanţă fonetică, cuvânt auxiliar etc.) cu ajutorul căruia se formează, de la o rădăcină, cuvinte şi forme flexionare; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat (lexical sau gramatical). – Din fr. morphème.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98morfém s. n., pl. morfémeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMORFÉM morfeme n. Cea mai mică unitate (radical, prefix, sufix, desinenţă etc.), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologică a unui cuvânt. /<fr. morphemeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMORFÉM s.n. Element morfologic (prefix, sufix, desinenţă etc.) care serveşte la formarea cuvintelor şi a formelor flexionare ale acestora. ♦ (În concepţia modernă) Cea mai mică unitate cu sens determinat din structura morfologică a cuvântului. [< fr. morphème].Trimis de LauraGellner, 12.11.2006. Sursa: DNMORFÉM s. n. element morfologic (prefix, sufix, desinenţă) care serveşte la formarea cuvintelor şi a formelor flexionare ale acestora. ♢ (în concepţia modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului. (< fr. morphème)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.