- mor
- MOR interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă mormăitul ursului. – Onomatopee.Trimis de ana_zecheru, 03.06.2004. Sursa: DEX '98mor/mor-mór interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMOR interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda mormăitul ursului). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmor interj. – Imită vocea ursului. Creaţie expresivă, cf. mîr, hor, sforăi. – Der. morăi, vb. (despre urşi şi alte animale, a scoate sunete caracteristice); morăit, s.n. (mîrîit); mormăi, vb. (a face ca ursul; a mîrîi, a bombăni, a bodogăni), pe bază de repetiţie (der. din sb. mèrmljati, Cihac, II, 203, sau din bg. mormorjă, Conev 96, este suspectă); mornăi, vb. (a bombăni), prin disimilare (Puşcariu, Dacor., I, 95); mormăială, s.f. (mormăit; bombănit); mormăit, s.n. (acţiunea de a mormăi); mormăitor, adj. (care mormăie).Trimis de blaurb, 02.05.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.