- monticul
- MONTÍCUL, monticuli, s.m. 1. (geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (anat.) Mică proeminenţă. [var.: montículă s.f.] – Din fr. monticule, lat. monticulă.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98monticúl s. m., pl. monticúliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONTÍCUL s.m. 1. (geol.) Microformă de relief cu aspect de movilă; munte mic. 2. (anat.) Mică proeminenţă rotunjită. [cf. lat. monticulus, fr. monticule].Trimis de LauraGellner, 12.11.2006. Sursa: DNMONTÍCUL s. m. 1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc. 2. (anat.) mică proeminenţă rotunjită. (< fr. monticule, lat. monticulus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.