- monotip
- MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s.n. 1. adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. s.n. (tipogr.) Maşină care culege şi toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype.Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98monotíp adj. m., pl. monotípi; f. sg. monotípă, pl. monotípeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmonotíp s. n., pl. monotípuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONOTÍP monotipuri n. Maşină tipografică de cules şi de turnat litere izolate. /<fr. monotypeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Maşină de cules şi de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obţinută prin acest procedeu. [< fr. monotype].Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DNMONOTÍP, -Ă I. adj. făcut după un singur model de tip. II. s. n. 1. maşină tipografică de cules şi turnat literele una câte una. 2. procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♢ lucrare astfel obţinută. (< fr. monotype)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.