monorimă

MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeaşi rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiaşi rime într-o succesiune de versuri. – Din fr. monorime.

Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98



monorímă adj. f., s. f., pl. monoríme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONORÍM//Ă monorimăe f. (despre poezii) Reluare a aceleiaşi rime într-o succesiune de mai multe versuri. /<fr. monorime

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MONORÍMĂ adj.f. (Despre poezii) Care are aceeaşi rimă la toate versurile. // s.f. Reluarea aceleiaşi rime la sfârşitul mai multor versuri care se succedă. [cf. fr. monorime].

Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DN



MONORÍMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeaşi rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiaşi rime la sfârşitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN