monomorf

monomórf adj. m., pl. monomórfi; f. sg. monomórfă, pl. monomórfe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONOMÓRF, -Ă adj. (Despre fenomene, stări, boli etc.) Care prezintă o singură formă. [< fr. monomorphe].

Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DN



MONOMÓRF, -Ă adj. (despre fenomene, stări, boli etc.) care prezintă o singură formă. (< fr. monomorphe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN