monomembru

monomémbru adj. m., pl. monomémbri; f. sg. monomémbră, pl. monomémbre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONOMÉMBRU, -Ă adj. cu un singur membru. ♢ (despre propoziţii) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. monomembre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN