- monogeneză
- MONOGENÉZĂ, monogeneze, s.f. (biol.) Reproducere directă (prin ouă sau prin ovule) cu faze de dezvoltare identice. ♦ p. ext. Punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen. – Din fr. monogenèse.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98monogenéză s. f., g.-d. art. monogenézei; pl. monogenézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONOGENÉZ//Ă monogenezăe f. biol. Reproducere directă pe cale asexuată. /<fr. monogeneseTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONOGENÉZĂ s.f. Sistem bazat pe un singur mod de reproducere. ♦ Concepţie potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. derivă dintr-un izvor comun. [< fr. monogenèse, cf. gr. monos – unic, genesis – origine].Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DNMONOGENÉZĂ s. f. 1. reproducere pe cale asexuată; monogonie. 2. concepţie potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice derivă dintr-un izvor comun. (< fr. monogenèse)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.