- monofonic
- MONOFÓNIC, -Ă, monofonici, -ce, adj. (fiz.) De monofonie, al monofoniei. – Din fr. monophonique, engl. monophonic.Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98monofónic adj. m., pl. monofónici; f. sg. monofónică, pl. monofóniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONOFÓNIC, -Ă adj. (fiz.) Care are o singură sursă sonoră; monofon. [cf. fr. monophonique].Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DNMONOFÓNIC, -Ă adj. 1. (fiz.) care are o singură sursă sonoră. 2. (muz.) monofon. (< fr. monophonique, engl. monophonie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.