- monodie
- MONODÍE, monodii, s.f. Cântec pe o singură voce, solo sau amplificat de un ansamblu la unison sau la octavă. – Din fr. monodie.Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98monodíe s. f. (sil. mf. mon-), art. monodía, g.-d. art. monodíei; pl. monodíi, art. monodíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONODÍ//E monodiei f. 1) Monolog liric în tragediile greceşti. 2) Melodie executată de o singură voce, cu sau fără acompaniament. /<fr. monodieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONODÍE s.f. Monolog liric în tragediile antice greceşti. ♦ Stil muzical bazat pe simpla succesiune a sunetelor melodiei; cântec executat pe o singură voce. [gen. -iei. / < fr. monodie, cf. gr. monodia < monos – unic, ode – cântec].Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DNMONODÍE s. f. 1. monolog liric în tragediile antice greceşti. 2. muzică bazată pe o singură linie melodică; cântec la o singură voce. (< fr. monodie, gr. monodia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.