- monocromator
- MONOCROMATÓR, monocromatoare, s.n. Dispozitiv optic care serveşte la separarea radiaţiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care serveşte la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur.Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98monocromatór s. n. (sil. -cro-), pl. monocromatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONOCROMAT//ÓR monocromatoroáre n. Aparat pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă. /<fr. monochromateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONOCROMATÓR s.n. (fiz.) Dispozitiv pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă. [< fr. monochromateur].Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DNMONOCROMATÓR s. n. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiaţii cu o singură frecvenţă. (< fr. monochromateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.