monoandrie

monoandríe s. f. (sil. -no-an-), art. monoandría, g.-d. monoandríi, art. monoandríei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONOANDRÍE s.f. Formă de căsătorie în care femeia are un singur soţ. [pron. -no-an-, gen. -iei. / < fr. monoandrie, cf. gr. monos – unic, aner – bărbat].

Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DN



MONOANDRÍE s. f. formă de căsătorie în care femeia are un singur soţ. (< fr. monoandrie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN