moniţiune

MONIŢIÚNE, moniţiuni, s.f. (livr.) Avertisment dat de un reprezentant al Bisericii catolice; p. gener. observaţie, mustrare. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. monition, it. monizione.

Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98



moniţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), pl. moniţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MONIŢIÚNE s.f. (Liv.) 1. Avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greşeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. (p. ext.) Dojană, observaţie făcută cuiva. [cf. lat. monitio, fr. monition, it. monizione].

Trimis de LauraGellner, 11.11.2006. Sursa: DN



MONIŢIÚNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greşeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observaţie făcută cuiva. (< fr. monition, it. monizione, lat. monitio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN