arcan

ARCÁN¹, arcane, s.n. 1. Laţ pentru prinderea sau priponirea animalelor, în special a vitelor. ♢ expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) şi a lua cu forţa în armată; a arcăni; p.gener. a aduce, a lua cu forţa. 2. (art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tăt., ucr. arkan.

Trimis de romac, 01.02.2008. Sursa: DEX '98



ARCÁN², arcane, s.n. (livr.; mai ales la pl.) Taină, secret. ♦ Loc tainic, ascuns. – Din fr. arcane.

Trimis de romac, 01.02.2008. Sursa: DEX '98



ARCÁN s. v. laţ, secret, ştreang, taină.

Trimis de siveco, 01.02.2008. Sursa: Sinonime



arcán (laţ, taină) s. n., pl. arcáne

Trimis de siveco, 01.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



ARCÁN arcane n. Laţ pentru prinderea sau priponirea vitelor. ♢ A prinde cu arcanul a lua şi duce pe cineva cu forţa. /<tat. arkan

Trimis de siveco, 01.02.2008. Sursa: NODEX



arcán (arcáne), s.n. – Laţ pentru prinderea vitelor. tc., tăt. arkan (Miklosich, Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102); cf. pol., rut., rus. arkan. Der. arcan(ea), s.f. (dans tipic); arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich, Wander., 12, consideră că pol. arkan provine din rom. mai curînd decît din tăt., ceea ce pare îndoielnic.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



ARCÁN s. n. 1. (pl.) taină, secret, mister. ♢ loc tainic, misterios. 2. nume dat ciclurilor astrologice de provenienţă egipteană. (< fr. arcane, lat. arcanum)

Trimis de raduborza, 01.02.2008. Sursa: MDN