mohorâre

MOHORẤRE, mohorâri, s.f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – v. mohorî.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MOHORÂRE s. v. încruntare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mohorâre s. f., g.-d. art. mohorârii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic