- mobilitate
- MOBILITÁTE, mobilităţi, s.f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mişca, de a-şi schimba locul sau poziţia; proprietatea de a fi mişcat, deplasat. ♦ Uşurinţă în mişcări; vioiciune, degajare, naturaleţe (a mişcărilor). ♦ Capacitate a feţei de a-şi schimba uşor expresia, de a exterioriza stările sufleteşti. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98Mobilitate ≠ imobilitate, stabilitateTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMOBILITÁTE s. 1. (înv.) mişcăciune. (Însuşirea unui corp mobil sau mobilitate.) 2. v. instabilitate. 3. mo-bilitate funcţională v. labilitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemobilitáte s. f., g.-d. art. mobilităţii; pl. mobilităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMOBILIT//ÁTE mobilitateăţi f. Caracter mobil; motricitate. /<fr. mobilité, lat. mobilitas, mobilitateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMOBILITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi mobil. 2. Faptul de a trece cu uşurinţă de la o dispoziţie sufletească la alta. ♦ (fig.) Nestatornicie; nestabilitate. ♦ Uşurinţa de a-şi schimba expresia feţei, a figurii. 3. Mobilitatea populaţiei = schimbare a unor caracteristici ale populaţiei (domiciliul, profesiunea, clasa socială) în decursul unei perioade ca urmare a influenţei diferiţilor factori social-economici. [cf. fr. mobilité, lat. mobilitas].Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DNMOBILITÁTE s. f. 1. însuşirea de a fi mobil. 2. faptul de a trece cu uşurinţă de la o dispoziţie sufletească la alta. ♢ capacitate a feţei de a-şi schimba expresia. ♢ (fig.) nestatornicie. 3. schimbare, transformare, variabilitate. (< fr. mobilité, lat. mobilitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.