- moare
- MOÁRE s.f. (reg.) Apă cu sare sau cu oţet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se ţin ori s-au ţinut murături; spec. zeamă de varză. ♢ expr. A şti (sau a cunoaşte) moarea cuiva = a cunoaşte firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ fig. Fel de a fi al cuiva; fire, temperament, caracter. – Probabil lat. moria.Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98MOÁRE s. v. zeamă de varză.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemoáre s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMOÁR//E f. reg. 1) Apă cu sare (şi cu oţet), folosită la conservarea legumelor. 2) Zeamă de murături. moare de varză. moare de castraveţi. ♢ A şti (sau a cunoaşte) moareea cuiva a cunoaşte firea, obiceiurile cuiva. /<lat. muriaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmoáre s.f. – 1. (Mold., Bucov.) Un fel de saramură în care se pun murăturile. – 2. (Olt.) Lături. – Mr. moare. lat. mŭries, mŭria (Puşcariu 1103; Philippide, Principii, 40; Candrea-Dens., 1151; REW 5756), cf. it. moia, prov. muire, v. fr. muire, sp. muera. – Der. mura, vb. (a pune legume la conservat în moare; a uda, a îmbiba, cu apă); murătoare, s.f. (saramură); murătură, s.f. (legumă conservată în saramură sau în oţet). – cf. saramură.Trimis de blaurb, 22.10.2008. Sursa: DERmoáre s.f. – (Mold., Bucov.) Natură, temperament, mai ales în sens defavorabil; irascibilitate, nelinişte. – Mr. moru. lat. mos, mōrem (Candrea; v. Grecu, Codrul Cosminului, I, 569). Pentru mr., cf. Papahagi, GS, I, 569.Trimis de blaurb, 22.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.