mladă

MLÁDĂ, mlăzi, s.f. 1. Mlădiţă (1). 2. (Colectiv) Vegetaţie arborescentă; lăstăriş; desiş; pădure tânără şi deasă. – Din sl. mladŭ bg. mlada.

Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



MLÁDĂ s. 1. v. lăstar. 2. lăstăriş, (rar) lăstăret, (reg.) târşar. (A trecut printr-o mladă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mládă s. f., g.-d. art. mlăzii; pl. mlăzi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MLÁDĂ mlăzi f. 1) Ramură tânără, subţire şi flexibilă care creşte din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mlădiţă; vlăstar; lăstar. 2) Pădure tânără şi deasă. /<sl. mladu, bulg. mladia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mládă (mlắzi), s.f. – Dumbravă. sl. maldŭ "tînăr" (Cihac, II, 199; Tiktin), cf. sb., cr. mlad "tînăr". – Der. mlădiu, adj. (flexibil, elastic), cu suf. -iu (după Conev 49, din bg. mlazdĭ); mlădios, adj. (flexibil); mlădia (var. înmlădia), vb. (a se undui; a se pleca); înmlădiere, s.f. (unduire); mlădoacă (var. mlădoagă), s.f. (Olt., vargă), din bg. mladoka (Iordan, Dift., 215; Pascu, suf., 226); mlădiţă, s.f. (vlăstar, lăstar, odraslă), din sl. (bg., sb., slov.) mladica (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Diez, I, 444; Berneker, II, 72; Conev 51; Vaillant, BL, XIV, 10); mlaje, s.f. (varietate de salcie, Salix viminalis; nuia de răchită), din bg. mlažja (Candrea, Scriban), sau din pl. lui mladă, prin intermediul unui nou singular regresiv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER