- arbitrar
- ARBITRÁR, -Ă, arbitrari, -e, adj., s.n. 1. adj. Care porneşte dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ţine seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. s.n. Faptă, acţiune, situaţie arbitrară (1, 2). – Din fr. arbitraire, lat. arbitrarius.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ARBITRÁR adj., adv. 1. adj. v. abuziv. 2. adv. v. abuziv. 3. adj. întâmplător. (O alegere arbitrar.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimearbitrár (după bunul plac) adj. m. (sil. -trar), pl. arbitrári; f. sg. arbitráră, pl. arbitráreTrimis de siveco, 18.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficarbitrár s. n. (sil. -trar), pl. arbitráruriTrimis de siveco, 18.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficARBITRÁR arbitrară (arbitrari, arbitrare) 1) (despre oameni) Care acţionează după bunul plac, neluând în seamă pe nimeni. 2) Care este făcut la întâmplare. [Sil. -bi-trar] /<fr. arbitraire, lat. arbitrariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARBITRÁR, -Ă adj. 1. (Făcut) la întâmplare. 2. (Făcut) după bunul plac; samavolnic. [< fr. arbitraire, cf. lat. arbitrarius].Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DNARBITRÁR, -Ă I. adj. 1. (făcut) după bunul plac, abuziv, samavolnic. 2. (făcut) la întâmplare. II. s. n. faptă, acţiune, situaţie arbitrară (I). (< fr. arbitraire, lat. arbitrarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.