mixtură

MIXTÚRĂ, mixturi, s.f. 1. (livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. Substanţă, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanţe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (muz.) Sunet deosebit obţinut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura.

Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



MIXTÚRĂ s. v. amestec, amestecătură, combinaţie, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mixtúră s. f., g.-d. art. mixtúrii; pl. mixtúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MIXTÚR//Ă mixturăi f. 1) Preparat farmaceutic lichid obţinut prin amestecarea unor substanţe după o anumită corelaţie. 2) Amestec bizar şi întâmplător de elemente diferite. 3) Amestec de materiale lichide sau granulare, folosit la prepararea unor mortare sau a betonului. /<fr. mixture, lat. mixtura

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MIXTÚRĂ s.f. 1. (Liv.) Amestecătură, amestec. 2. Medicament care constă dintr-un amestec de mai multe substanţe. 3. Amestec alcătuit din mai multe substanţe, materiale, de obicei lichide sau granulare. ♦ (la pl.) Produse miniere naturale, constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanţelor utile. [cf. fr. mixture, lat. mixtura].

Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DN



MIXTÚRĂ s. f. 1. amestec de elemente eterogene. 2. amestec din mai multe substanţe, materiale lichide sau granulare. ♢ medicament dintr-un amestec de mai multe substanţe. ♢ (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanţelor utile. 3. (muz.) registraţie la orgă care constă din adăugarea la sunetul fundamental a câtorva armonice superioare. (< fr. mixture, lat. mixtura)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN