- mistic
- MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., subst. 1. adj. Care aparţine misticismului, care se referă la misticism; care vădeşte misticism. 2. s.m. şi f. Adept al misticismului. 3. adj. Care are un înţeles ascuns; care rămâne neînţeles; inexplicabil pe cale raţională; secret, tainic. ♢ Testament mistic = testament secret. 4. s.f. Totalitatea orientărilor şi practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.Trimis de LauraGellner, 12.01.2008. Sursa: DEX '98místic adj. m., s. m., pl. místici; (persoană) f. sg. místică, pl. místiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÍSTI//C1 misticcă (misticci, misticce) 1) Care ţine de misticism; propriu misticismului. Idei misticce. 2) (despre persoane) Care vădeşte misticism; cu manifestări de misticism. 3) Care conţine o taină; plin de mister; tainic; misterios; enigmatic. /<fr. mystiqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMÍSTI//C2 misticcă (misticci, misticce) m. şi f. Adept al misticismului. /<fr. mystiqueTrimis de siveco, 12.01.2008. Sursa: NODEXMÍSTIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de misticism. 2. Ascuns, neştiut, tainic. // s.m. şi f. Adept al misticismului. [cf. fr. mystique, lat. mysticus – ascuns].Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DNMÍSTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neştiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om şi divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos)Trimis de raduborza, 12.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.