- mirt
- MIRT, mirţi, s.m. Arbust ornamental cu frunze alungite şi persistente, cu flori mici, albe şi parfumate, cultivat mai ales ca plantă ornamentală (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MIRT s. (bot.; Myrtus communis) (înv.) mirsină.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemirt s. m., pl. mirţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMIR//T mirtţi m. Arbust decorativ din regiunile meridionale, cu frunze persistente, cu flori mici, albe, parfumate şi cu lemnul preţios. /<lat. myrtus, fr. myrte, germ. MyrteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMIRT s.m. Arbust sudic totdeauna verde, mirositor, cu lemn greu, fin şi cu structură omogenă, cultivat şi la noi ca plantă ornamentală. [< fr. myrte, cf. lat. myrtus, gr. myrtos].Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DNMIRT s. m. arbust ornamental mediteranean, cu frunze lanceolate, persistente, aromate, cu flori mici, albe şi cu lemnul greu, fin. (< fr. myrte, lat. myrtus, gr. myrtos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmirt (mírţi), s.m. – Arbust ornamental (Myrtus communis). – var. mirtă. lat. myrtus (sec. XIX). cf. mirsină, s.f. (mirt), înv., din ngr. μυρσίνη (Tiktin).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.