miriápode — adj. 2 g. 1. [Zoologia] Que tem muitos pés. 2. [Zoologia] Relativo aos miriápodes. • s. m. 3. [Zoologia] Espécime dos miriápodes. • miriápodes s. m. pl. 4. [Zoologia] Classe dos artrópodes terrestres a que pertence a lacraia e a escolopendra … Dicionário da Língua Portuguesa
miriàpode — mi|ri|à|po|de Mot Esdrúixol Nom masculí … Diccionari Català-Català
miriapode — mi·rià·po·de s.m. TS zool. artropode del raggruppamento dei Miriapodi, con corpo cilindrico molto allungato ricoperto di un duro rivestimento e suddiviso in segmenti, ognuno dei quali con uno o due paia di zampe | pl. con iniz. maiusc.,… … Dizionario italiano
labium — LÁBIUM s.n. Buza inferioară a insectelor şi a unor miriapode. [pr.: bi um. – var. lábiu s.n.] – Din fr. labium. Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 LÁBIUM s. (anat.) buză inferioară. (labium la insecte.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
miriapod — MIRIAPÓD, miriapode, s.n. (La pl.) Clasă de animale inferioare, cu corpul alcătuit din segmente sau din inele şi cu multe perechi de picioare; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. [pr.: ri a ] – Din lat. myriapoda, fr. myriapode … Dicționar Român
antenate — ANTENÁTE s.f.pl. Subîncrengătură cuprinzând animale prevăzute cu antene (crustacee, miriapode şi insecte); (la sg.) animal din această subîncrengătură. [sg. antenată (după unele surse antenat s.n. / < germ. Antennaten]. Trimis de LauraGellner … Dicționar Român
miria- — 1mì·ria conf. TS zool., bot. innumerevole: miriapode {{line}} {{/line}} VARIANTI: mirio . ETIMO: dal gr. muríos. 2mì·ria conf. TS metrol. nella vecchia terminologia metrologica, anteposto a un unità di misura, ne moltiplica il valore per… … Dizionario italiano
miriapód — s. n., pl. (sil. ri a ) miriapóde … Romanian orthography
chilopode — CHILOPÓDE s.n.pl. (zool.) Ordin de artropode cu multe picioare; (la sg.) animal din acest ordin. [sg. chilopod. / < engl. chilopodes]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN CHILOPÓDE s. n. pl. ordin de miriapode carnivore,… … Dicționar Român
femur — FEMÚR, femururi, s.n. Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la şold. [pl. şi: femure] – Din fr. fémur. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FEMÚR s. (anat.) (prin Munt., Olt. şi Transilv.) şodolan. Trimis de siveco … Dicționar Român
