mioritic

MIORÍTIC, -Ă, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populară "Mioriţa". ♦ p. anal. Care aminteşte de "Mioriţa". 2. (În sintagma) Spaţiu mioritic = spaţiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munţi şi văi este prielnic păstoritului; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spaţiul geografic românesc (în concepţia lui L. Blaga). [pr.: mi-o-] – Mioriţa (n. pr.) + suf. -ic.

Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX '98



miorític adj. m., pl. miorítici; f. sg. miorítică, pl. miorítice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MIORÍTI//C mioriticcă (mioriticci, mioriticce) 1) (despre personaje, peisaje etc.) Care se referă la balada "Mioriţa". 2): Spaţiu mioritic spaţiu geografic românesc, care are relieful ondulat cu munţi şi văi, fiind prielnic păstoritului. [Sil. mi-o-] /Mioriţa n. pr. + suf. mioriticic

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MIORÍTIC, -Ă adj. Spaţiu mioritic = termen creat de filozoful Lucian Blaga, care consideră sufletul românesc solidar cu un orizont spaţial profund, constituit dintr-un plai ce se înfăţişează ca un plan ondulat cu alternanţe între deal şi vale. [cf. Mioriţa – baladă populară].

Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DN



MIORÍTIC, -Ă I. adj. 1. din balada populară "Mioriţa". ♢ care aminteşte de "Mioriţa". 2. spaţiu mioritic = (în concepţia lui Lucian Blaga) spaţiu geografic românesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternanţe între deal şi vale; univers spiritual specific românesc, solidar cu acest orizont. II. s. m. câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung şi abundent. (< "Mioriţa" + -/t/ic)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN