minţitor

minţitor: MINŢITÓR, -OÁRE, minţitori, -oare, adj. (Rar) Care minte; înşelător, amăgitor. – Minţi + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

minţitór adj. m., pl. minţitóri, f. sg. şi pl. minţitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

minţi — MINŢÍ, mint, vb. IV. 1. intranz. A face afirmaţii care denaturează în mod intenţionat adevărul, a spune minciuni. ♢ expr. (fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele n loc, de ţi stă ceasul, de ngheaţă apele), se spune despre un om foarte mincinos … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts